Lehekülg: 3 : 2 : 1
Anacreontică
: Luule 2005-10-15 (8330 hits
)
Angelina
: Luule 2005-10-15 (7214 hits
)
Armingenii
: Luule 2005-10-15 (7171 hits
)
Atque nos!
: Luule 2005-10-15 (8960 hits
)
Baladă
: Luule 2009-01-21 (11850 hits
)
Balada albaneză
: Luule 2008-11-03 (8918 hits
)
Biserica ruinată
: Luule 2005-10-15 (10213 hits
)
Blăstăm de mamă
: Luule 2005-10-15 (13810 hits
)
Blestemul trădării
: Luule 2005-10-15 (7308 hits
)
Brâul Cosânzenii
: Luule 2005-05-21 (6611 hits
)
Cântă pilotul
: Luule 2005-10-15 (7210 hits
)
Cântec
: poezii pentru copii Luule 2005-06-17 (96506 hits
)
Cântec
: Luule 2005-10-15 (7942 hits
)
Cântec
: Luule 2005-10-15 (9066 hits
)
Cântec (XXXI)
: Luule 2005-06-18 (18135 hits
)
Cântec ostășesc
: Luule 2005-10-15 (7562 hits
)
Cântecul cel vechi al Oltului
: Luule 2005-10-15 (7309 hits
)
Cântecul Redutei
: din volumul „Cântece de vitejie” Luule 2005-08-03 (13202 hits
)
Ceas-rău
: Luule 2005-11-11 (7620 hits
)
Cetatea Neamțului
: Luule 2005-09-06 (35729 hits
)
Chindia
: Luule 2008-02-06 (6327 hits
)
Colindatorii
: Luule 2002-12-28 (111340 hits
)
Cornul
: Baladă germană Luule 2005-11-11 (7406 hits
)
Crăiasa zânelor
: Luule 2005-04-28 (7866 hits
)
De profundis
: Luule 2005-11-11 (7376 hits
)
Decebal cătră popor
: Luule 2006-03-22 (10601 hits
)
Doina
: Luule 2005-11-11 (22684 hits
)
Draga mamei
: Luule 2005-11-11 (8551 hits
)
Dragoste învrăjbită
: Luule 2005-11-11 (10871 hits
)
Dragostea păcurărească
: Luule 2005-11-11 (7182 hits
)
Dunărea și Oltul
: Luule 2005-11-11 (10371 hits
)
Dușmancele
: Luule 2002-08-11 (41771 hits
)
El Zorab
: Luule 2004-01-07 (138806 hits
)
Ex ossibus ultor!
: Luule 2006-03-22 (9419 hits
)
Fatma
: Luule 2002-06-15 (9145 hits
)
Filozofii și Plugarii
: (după o poveste poporală) Luule 2005-08-06 (7629 hits
)
Fragment epic
: Luule 2005-11-11 (7153 hits
)
Fulger
: Luule 2005-11-11 (8313 hits
)
Golia ticălosul
: Luule 2005-11-11 (6953 hits
)
Iarna pe ulita
: 1896 - Fire de tort Luule 2003-11-26 (51521 hits
)
Ideal
: Luule 2005-11-11 (12917 hits
)
Iedera
: Luule 2008-02-06 (9705 hits
)
Imnul studenților
: Luule 2006-04-05 (7097 hits
)
În miezul verii
: Luule 2005-05-03 (23859 hits
)
Inima mamei
: Luule 2002-10-21 (18692 hits
)
Ispita
: Luule 2005-04-28 (9846 hits
)
La oglindă
: Luule 2002-08-11 (20314 hits
)
Lordul John
: Luule 2005-07-15 (37298 hits
)
Lupta vietii
: Luule 2002-09-23 (12110 hits
)
Mama
: Luule 2002-08-11 (13941 hits
)
Lehekülg: 3 : 2 : 1 |
|

|
|
|
|
Biograafia George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|