Lehekülg: 1
Au regard des divinités
: de Clair de terre (1923) Luule 2010-01-19 (12374 hits
)
Cameră falsă
: din Clair de terre (1923) Luule 2010-01-21 (8384 hits
)
Clé de Sol
: de Mont de piété (1919) Luule 2010-04-24 (10598 hits
)
Coqs de bruyère
: Luule 2010-02-11 (7408 hits
)
Écoute au coquillage
: de Lettres à Aube: 1938-1966 Luule 2010-01-05 (12646 hits
)
Façon
: de Mont de piété (1919) Luule 2010-04-24 (7928 hits
)
Facteur cheval
: de Clair de terre (1923) Luule 2010-01-19 (6407 hits
)
Forêt Noire
: Luule 2010-02-11 (13453 hits
)
Hôtel des étincelles
: de Le revolver à cheveux blancs (1932) Luule 2010-01-05 (7779 hits
)
Iarba roșie
: din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923) Luule 2010-01-01 (8406 hits
)
Il n'y a pas a sortir de la
: de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923) Luule 2010-01-01 (7868 hits
)
Ils vont tes membres déployant...
: Luule 2010-05-11 (5688 hits
)
Intérieur
: Luule 2010-02-25 (6812 hits
)
Le buvard de cendre
: de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923) Luule 2010-01-01 (6565 hits
)
Le Soleil en laisse
: de Clair de terre (1923) Luule 2010-01-05 (14658 hits
)
Les écrits s'en vont...
: de Clair de terre (1923) Luule 2010-01-05 (9013 hits
)
L'herbage rouge
: de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923) Luule 2010-01-01 (6595 hits
)
Non-lieu
: Luule 2010-05-11 (9369 hits
)
Ochi de purpură
: Luule 2009-05-31 (8089 hits
)
Pièce fausse
: de Clair de terre (1923) Luule 2010-01-01 (16005 hits
)
Pleine marge
: de Poèmes (1948) Luule 2010-01-05 (7269 hits
)
Premiers transparents
: Luule 2010-02-11 (5937 hits
)
Rano Raraku
: Luule 2010-02-11 (6824 hits
)
Tiki
: Luule 2009-08-16 (8274 hits
)
Toujours pour la première fois
: de L’air de l’eau (1934) Luule 2010-01-05 (16172 hits
)
Tournesol
: de Clair de terre (1923) Luule 2010-01-01 (12698 hits
)
Union libre
: Luule 2009-02-26 (9739 hits
)
Lehekülg: 1 |
|

|
|
|
Biograafia André Breton
André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.
André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.
În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.
Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.
În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.
Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).
Moare la Paris la 28 septembrie 1966.
|