Arunc zarurile pe trupul unei femei
și pierd. Și astfel trupul ei
se acoperă încet de cenușă.
Ea mă privește și plânge.

Își acoperă cu mâinile fața și plânge.
Îi simt pieptul cum urcă și coboară
în aerul greu și vâscos.
Îi aud oftatul adânc
împrăștiind cenușa.

Ea stă în fața mea și plânge.
Îi privesc părul greu și bogat,
acoperind întreg câmpul.
Îi simt trupul tânăr și obosit
cum se zguduie de plâns
și-mprăștie cenușa.

Arunc zarurile peste trupul unei femei,
ea mă privește și plânge.