ÃŽn tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
Zăpezi și flori plăpânde din livadă,
Dar florile-ncepură a cădea
Și în april nu mai găsești zăpadă.

ÃŽn tot ce-i dulce dragostea mi-am pus :
Privire, voce, inimi, sărutare.
Dar tu-mi surâzi și când eu vin, te-ai dus ;
Dulceața de-a iubi, înșelătoare.

Cum suflă pe sub ușa vânt de gheața,
Lugubra-i spaimă, moartea și-o gemu ;
Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viață
Morminte, flori care-au căzut, și tu.