Pe cel ce cunoscând durerea
Și-a stins privirea-nspre amor,
Întru speranța învierii
De două ori nu-l înfiori.
Vrăjmaș al lacrimii de sare,
Retras în sine-nsingurat,
El a gonit orice visare
Din calea lui de resemnat,
Fără simțiri: un ciot lăsat
Sub fulgerul căzut, cum arde
Își pierde sevele terestre,
Nu mai hrănește ramuri moarte -
Pecetluit destinu-i este.