Deodată am auzit ploaia venind.
De sus, când vopseam balustrada, am auzit-o!
Blocuri de tăcere azvârlea înainte-i,
pe-acoperișe.

Deodată am auzit ploaia venind
ca o turmă de gazele în goană,
pe acoperișe.
Înaintea ei alerga tăcerea
cu torțe de praf.

Deodată am auzit ploaia venind.
De aceea mi-am smuls cămașa
arătându-mi bulgării lucitori ai umerilor
spre marele oraș, strigându-i:
iute, bătrâne,
să ne prindă și pe noi
o trâmbă de răcoare - și-apoi,
mai departe!