Moartea e o carte necitită

cum umbra înaintează pe-aleile sale
inspectând peluzele zdrențuite de flori

e cu neputință ideea unei dezertări

cum se desfac din umbră ochii
care-ascund lucrurile

e cu neputință grija și masca ei de ploaie
fără sfârșit

o grădină neagră de pagini un Soare familiar
cum o cană cu apă stătută