Iubita mi s-a întors de la izvoare
dar nu i-i plin ca de-obicei ulciorul,
acestui piept n-o să-i mai stingă dorul
cu apa, nici cu fața-mbietoare.

N-o fi văzut prin ierbi vreun șarpe oare,
târându-se și-nfiorând priporul,
sau câinele, ori, străjuind ogorul,
pe hat înfiptă vre-o sperietoare?

- Vin, Renzuola, vin la mine! iată,
găsești aici izvoare după voie
și nici n-o să te mustre asprul tată!

Privește-mi ochii uzi, căci stau să spele
atâtea lacrimi câte ai nevoie:
cu cât mai crudă ești, cu-atât mai grele...

(Traducere C.D Zeletin)

Madonna se ne vien dalla fontana
contro l'usanza con vòto l'orcetto,
e ristoro non porta a questo petto
né con l'acqua, né con la vista umana.

O ch'ella ha visto la biscia ruana
strisciar per l'erba in su quel vialetto,
o che 'l can la persegue, o ch'ha sospetto
che stiavi dentro in guato la befana.

- Vien qua, Renzuola, vienne, che vedrai
una fontana, e due, e quante vuoi,
né dal padre severo avrai rampogna.

Ecco che stillan gli occhi tutti e duoi:
cogline tanto, quanto ti bisogna,
e più crudel che sei, più ne trarrai.