Vîntul mai ieri întinerea,
Cu dragoste pădurile bătînd.
Azi apare ostenit în fața mea,
Un singur plop, și umbra, frămîntînd.

Ieri ornicul din turn
Lămurea puternic ceasul.
Astăzi inima timpului
Îi măsoară c-un suspin popasul.

Iată că părul meu se face
Ca o cenușă ce a-nflorit.
În curînd fi-va pace, pace,
Și pe pămînt un sfîrșit.