un vierme al câmpiei te-a vândut,
mișelește, pentru-un blid de linte
și răsmerița, în mersul ei fierbinte,
s'a rupt în două...
trupul ți l-au dus, cu zile'n lut,
dar gândul tău aspru rămasu-ne-a nouă,
c'o tărie trează, dârză, nouă,
sub steagurile lui să mergem înainte...