Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care mi-ești leagăn, cămin și mormânt,
Ridică spre focul aceleași stele
Credințele tale, credințele mele.

Evlavie ție, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun
Păstrând, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comorile mele.

Când gemi sub copite de cal frământat,
De graniți dușmane adânc sfâșiat,
Se zbat în furtuna mâniilor grele
Durerile tale, durerile mele.

Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voiu fi vrednic țărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să crești viorele:
Iubirile tale, iubirile mele.

Din clocotul inimii stinse să-mi faci
Umbroasele coroane de falcini copaci,-
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.