(...)

Pe tine ce din viță
te tragi de domni netrebnici,
ce-au fost prin număr vajnici
și silnicii puternici
și-al căror drept de sânge
în veci cruzimea-a fost,

pe tine te-a pus soarta
în rând cu oropsiții;
mori plânsă și-mpăcată:
adormi cu adormiții;
cenușa ta curată
nimeni n-o va huli.

Te stinge liniștită:
fie-ți senină fața
precum odinioară
când nu știai ce-i viața
și vise de fecioară
urzeai în gând. Ca el,

ca chipul tău, spre seară
din nori răsare soare
și de pe culmi, în purpuri
îmbracă blonda zare:
însemn de zi senină
țăranului pios.


(traducere de Eta Boeriu)