...Ci noaptea își urmează
legile ei de neclintit și lasă
moi umbre liniștite peste lume;
și pașii-nrourați încet purtându-și
culori nenumărate contopește
și le destramă cu imensa-i poală
din umbră-n umbră; soră dulce-a morții
nedeslușit un singur chip și-o față
jivinelor, și ierbii, și țărânei,
celor aleși și vulgului îi lasă,
și-borajii puri cu cei boiți, și zdreanța
cu giuvaerul mestecând confundă.


(traducere de Eta Boeriu din Antologia poeziei italiene)