Ceață,vânt,zăpadă și tăcere,
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c'o molcumă durere
Își aduce-aminte de trecut.


Spulberat omătul se despică.
Pe-așa lună,eu pe-ascuns ieșit,
Îndesându-mi cușma de pisică,
Casa părintească-am părăsit.


Iarăș sunt în locurile mele,
M'au uitat? Sau minte mă mai țin?
Stau măhnit,ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul lui cămin.


Cușma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deșir,
De bunicii mei mi-aduc aminte
Și de'zapezitul cimitir.


Toți vom fi acolo...poți să sameni
Viața ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag așa spre oameni
Și-i iubesc pe toți atât de mult.


Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd...
Veche casă c'un dulău în portă,
Par'că știu că n'am s'o mai revăd.