Lui S. Soloviov

Ea a trecut în munți, în depărtare,
Meleagul ei natal, e o vâlcea.
Și voi nici cu-o privire arzătoare
Nu ați ajuns nicicând până la ea.
Ci numai ochiul veșnicului soare
Virgina înflorire o vedea
Și, fir plăpând, ea, recunoscătoare,
Căldura lui în trupu-i o păstra.
Tânjind, ea a murit tot iubitoare,
Dar trupu-i mort nu-i om să-l fi zărit.
Pe culmi cerești, în altă depărtare,
Azuru-nnobilându-l, a-nflorit.
O-mbrățișează-acum zăpezi ușoare,
Cum spuneți că ați fost în albul schit?!
Ea a-nflorit în munți, în depărtare,
Ea doar cu aștrii-acum s-a însoțit

26 iunie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''