Maică Rusie, meleag al dorințelor !
Ocne... Siberia... Èšarul... Ermark...
Haide, cu bine ! E vremea căințelor !
Inimii slobode - bezna-i pe plac ?

Poate credeai în puterea preasfântului,
Ce mai răsună prin cântec și anii?
Drumuri și drumuri pe-ntinsul pământului,
Mal de minuni, străbătut de meriani.

Nave, cetăți făurit-ai cu miile,
Știu: Țarigradul tu nu l-ai supus.
Lebede, șoimi poartă-n stepă soliile,
Pâcla din stepă e grea de nespus...

Albe ori negre, întinse ți-s mările,
Ziua și noaptea în zare privești,
Stâna de piatră, scrutezi depărtările,
Fulgere scapără-n ochi tătărești.

Tabăra-ți doarme-n adâncă smerenie,
Noapte-i și flăcări pe cer se aprind...
Iarăși coboară, cețoasă vedenie,
Sufletu-mi slobod amar hărțuind !

28 februarie 1910

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956