Pe coasta ce coboară lină
Purtând smochini, migdali și duzi,
Spre marea de-un albastru negru
Pe care-o vezi și n-o auzi.

Prin pietricele cu flori săpate
Din vremi păgâne stând și azi,
Răsună limpede fântână
În liniștea de la amiazi.

Măgarul turcului se-oprește
La jgheab de marmură să bea.
Pe vechiul sarcofag o formă
Mai flutură un val de nea.

Obrazul șters al jucăușii
N-o să-l cunosc în veci de veci,
Unde-a tăcut ieri gură-i caldă,
Acuma cântă ape reci;

Unde-a lăsat piciorul, saltă
Sub cuta spumei nimfa doar.
Pe urmele desăvârșirii
Se-ntinde-al zeilor hotar.