Al artelor din vremi mai nălțătoare,
Tu, ros de Timp, dar tot desăvârșit,
În suflet verși sfințenie, – mpăcare,
Și crede-artistul iubitor de mit
Că doar prin poarta ta, lăcaș slăvit,
Trecutu-și trece glorioasa rază;
Altare află cel pe rugi pornit,
Iar celui ce vrea genii mari să vază,
Statui măiastre-aici i se înfățișează.



Traducere Aurel Covaci