agonia eesti v3 |
Agonia.Net | Poliitika | Mission | Kontakt | Osale | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikkel Ühendused Võistlus Essee Multimeedia Personals Luule Press Proosa _QUOTE | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-20 | [This text should be read in romana] | Submited by Maria Elena Chindea Sankt Petesburg Când pe negrii-acei trăpași, călare, (zvelți, din hergheliile Orlov) –, pe când, după-nalte felinare, iar zăceau fațade, de istov mute-n noapte, peste-nsemn de ceas –, noi treceam, ba nu: zburam ca gândul și-ocoleam palate grele-n vântul cheiurilor Nevei, făr’ popas, duși prin noaptea asta trează care nu mai are cer și nici pământ – când din Lietnii Sad urcau mai tare în grădini deschise, c-un frământ, sevele, pe când statui știute cu profiluri doar întrevăzute se pierdeau în urma noastră mute –: brusc atunci orașul sfânt înceta să fie. Și-arată că și cum nici n-ar fi fost cândva, nedorind decât odihnă; cum un nebun, de-ndată potolit, simte de pe golul, slabu-i creier că un gând bolnav, în lung cutreier, însă suportat mereu: Granit – se desprinde și căzând acum, piere-n adâncuri, în sfârșit. Traducere Mihail Nemeș
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Kirjanduse, luule ja kultuuri kodu. Kirjuta ja naudi artikleid, esseesid, proosat, klassikalist luulet ja võistlusi. | ![]() | |||||||
![]() |
Mistahes materjalide reprodutseerimine ilma meie nõusolekuta on rangelt keelatud.
Autoriõigus 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privaatsus- ja avaldamispoliitika