agonia eesti v3 |
Agonia.Net | Poliitika | Mission | Kontakt | Osale | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Artikkel Ühendused Võistlus Essee Multimeedia Personals Luule Press Proosa _QUOTE | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-08 | [This text should be read in romana] | Submited by Maria Elena Chindea Ținutul nostru e închis: numai munți îl acoperă zi și noapte un cer lăsat. Nu avem fluvii, nici fântâni, nu avem nici izvoare, doar câteva cisterne, și-acestea goale, și care stârnesc ecoul, la care ne închinăm. Un ecou găunos ca singurătatea noastră, ca iubirea și trupurile noastre. Straniu ne pare c-am reușit odată să clădim case, colibe, stâni. Nunțile noastre, cununile proaspete, degetele, enigme devin, ne-nțelese, pentru suflet. Cum s-au născut și au crescut copiii noștri? Ținutul nostru e închis. Îl închid cele două Simplegade. Când descindem dumineca în porturi să respirăm vedem luminându-se în amurg lemne sparte ale unor călătorii care nu s-au terminat, corpuri care nu mai știu iubi Traducere Aurel Rău
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Kirjanduse, luule ja kultuuri kodu. Kirjuta ja naudi artikleid, esseesid, proosat, klassikalist luulet ja võistlusi. | ![]() | |||||||
![]() |
Mistahes materjalide reprodutseerimine ilma meie nõusolekuta on rangelt keelatud.
Autoriõigus 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privaatsus- ja avaldamispoliitika