Lăzi grele. Doldora de tomuri.
Pe rafturi cărți cu zeci de semne.
Și-n noi, urcând ca niște domuri -
înțelepciunile solemne.

Cum gâlgâim de-nvățătură!
Dar cum, dincoace de cartoane,
un gând străvechi se surpă-n zgură
cu mari neliniști subterane,

mai triști ieșim din orice carte,
mai frânți venim dintre coperte,
încrezători numai în moarte
și-n ne-mplinirile inerte.

Ce țărm ne cheamă? Ce ostrov
e la care nu putem ajunge?
Ah, pe hârtia grea de slove
cerneala se preface-n sânge.

Și viața-n urmă ne rămâne,
mucegăită în volume.
Sub plânsul pleoapelor bătrâne
strivim zadarnic altă lume.