Amurgul pe cetate biruitor își lasă
Să lunece alene o nevăzută plasă.

În mreajă ei de umbră, cu fire de argint
El prinde vânătorii visărilor ce mint.

Dar peste noi pescarul, de vrea să fie darnic,
Năvodul amintirii va arunca zadarnic.

Trecutul, viitorul, la fel s-au depărtat
În clipa fără margini în care mi te-ai dat.