Ce-ți veni de sus, nu-l lăsa să cadă,
Ține-ți-l adânc în pământul bun.
Ți-a blagoslovit grâul un străbun,
Crezul îngropat tainic sub zăpadă.
Lasă-te ca-n somn zodiilor pradă,
Va veni Prier înverzind pășuni,
Sufletul va fi zboruri de lăstuni,
Vei uita umbriri, nori cumpliți și sfadă.
Ce-i născut întreg, moartea nu-l sfărâmă,
Veșnicia-i stă sâmbure în dar
Și din nalte vrăji duce o fărâmă.
Lasă-l aruncat pământescul zar —
Cerul, el ne dă stele bune, rele,
Cântecul deplin, gândurile grele.