Scriu sub portocala
de șaizeci de wați,
iluminat de biblioteci
ca de lăzi cu pești.
Stau sub
o panoplie de datini,
lipit de crupa
conjugalei pâini
și mă osific,
schelet al speranței,
cum zăpada
e scheletul apei,
și mă cred
croitor de păuni
și cizmar de ceramici.
Dar fluturii?
Fluturii vin din moarte spre noi,
ori curg din noi
către moarte?
Nu șțiu, deși sunt trecut
prin toate
academiile ploii.