Prietene, de asta ești însingurat...
Noi, cu vorbe și semne din mâini,
pe lumea întreagă ne facem stăpâni,
pe partea ei slabă și de-nfricoșat.

Mirosul, cu degetul cine-l țintește?
Dar forțele rele, potrivnice sorții,
multe le simți... Cunoști și morții,
iar un descântec te îngrozește.

Să-ndurăm împreună va trebui,
parte și-ntreg, un tot să ne pară.
Mi-e greu să te-ajut. Și nu mă zidi

în inima ta. Prea m-aș înălța.
Să port mâna stăpânului meu aș vrea
spunând: Uite, Esau în blană de fiară.