Coapta ca un fruct tin lumea in bratele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielita fraged-albastra
ce se bolteste in jur,
si sucul e dulcele, inmiresmatul, incinsul si scaneietorul
suvoi de lumina.

Adanc ma cufund, ca un inotator, intr-un cosmos cu licar de argint,
botezat pentru maturitate, renascut pentru noi impliniri,
si uns pentru fapta.
Usor ca un hohot de ras,
tai cu bratele o mare de miere-aurie,
careia dor i-e de mainile mele flamande.