Vom rămâne legați, în ciuda îndoielilor și opreliștilor, de iluzia aceasta presărată cu veselie și lacrimi, pe care atâtea interese și atâta dragoste o acoperă cu adevărat. Căzută și reîntegrată fără încetare, printre făgăduielile pe care ni le suflăm și ni le spunem la ureche, nimic până acum n-a izbutit să-i clatine supremația. În fața cercetărilor noastre, ea stă ca un sfinx care când ar zâmbi pentru prima oară, când ni s-ar părea cu totul inutil. Cine știe? Pentru că durata ei nu e cuprinsă numai între scurta fericire a părinților noștri și pulberea noastră depărtată; pentru că ea e înscrisă în filigran în lumina zilei și, totodată, în ochii noștri.