Pustie casă lângă mare și tu dormi
În mâlul somnului pe care ți-l respir,
Se-nalță marea și-mi umbrește lampa
Pe cartea cu sonete de Shakespeare.

E prima noapte când mi-amestec viața
Cu vorbele unui bărbat străin,
De teama de a nu ști câte cuvinte
Copilului fugit i se cuvin…

Se-aprind copacii la fereastra-ntunecată,
Eu capăt trup de mânz tremurător
Și neapropiindu-mă de tine-n noaptea asta
Mă izbăvesc de-un somn otrăvitor…