Șade,
strivit de umbrele
dughenii provinciale,
neguțătorul de gândiri.

Vinde,
cernind pe micele-i balanțe
invizibile,
esențe de gândiri.

Nebunului
- din casa de nebuni fugit -
gândiri subtile,
incolore,
urlătoare,
imobile.

Femeii
- cu doi sâni ca norii frământați -
îi dă,
într-o pastilă semi-obscură,
gândul minciunii
în iubiri.

Și fratelui,
îndrăgostit de acrele parfumuri
ale trupului de soră,
îi vinde,
într-un pahar pătrat,
o băutură de smaragd,
uitată.

Idiotului,
cu părul lung,
cu mâinile tremurătoare,
cu unghiile negre, roase,
îi dă,
privindu-l cu smerenie fictivă,
ceva din gândul-pastă
de creieri, ori de suflet -
într-o cutie albă,
de carton,
cu eticheta: geniu.

Vinde,
neguțătorul de gândiri,
esențe,
clienților în haine de burgheji.

Dugheana e a lui,
dar
EL e marele necunoscut
în eu-l celui ce a târguit
la EL.


1924