Eu sunt șoimul ager, roșu mi-e inelul,
Tu ești turtureaua care-și zboară zborul.
Greu ți-am dat de urmă, dar aproape-i țelul –
Caut a te prinde, dar tu fugi ca dorul.
Îmi grăiești deodată omenească limbă:
„În zadar tot cauți calea a-mi aține;
O, dă-mi pace ziua, gândurile-ți schimbă,
Voi veni la noapte singură la tine!”