De trec pe strada zgomotoasa
Prin temple pline de m-abat
Intre besmetici de-s la masa
Eu de-al meu vis ma las furat.

Spun: anii grabnic s-or asterne
Si cati suntem, fara popas
Vom trece toti sub bolti eterne –
Cuiva, curand i-o bate-un ceas….

Un gand langa stejar imi vine:
El patriarh din codrii grei,
O sa ma-ngroape si pe mine,
Asa ca pe parintii mei.

Spun pruncului cu duiosie:
Adio! Iti las locul meu.
Sa putrezesc mi-e datul mie
Iar tie, sa-nfloresti mereu.

Oricare zi si ora-a sortii
s-o trec gandind obisnuiesc.

Si ma framant ca ceasul mortii
Eu printre ele sa-l ghicesc.

In lupta moartea m-o pravale?
Voi fi de valuri inghitit?
Sau poate-nvecinata vale
Primi-va praful meu racit?

Desi un mort nu stie unde
Va putrezi sub bulgari reci,
As vrea cand bezna m-o patrunde
In tara mea sa dorm pe veci.

Langa mormant sa-mi dantuiasca
Avantul tinerelor vieti,
Si firea calm sa straluceasca
Vadind eterne frumuseti.