ÃŽn loc de geam avea - pus anume -
pe perete, un tablou cu codru și mare,
prin care se uita la lume,
și lumea-i părea foșnitoare.

Marea fremăta, codrii - înmugureau
și-nfrunzeau, fără veste,
ori - se-acopereau cu omăt...
Fericiți cei care se uită la lume
prin tablouri ca prin niște ferestre.

Și-o văd.