Ca să vezi, dragă Titu, cum te poate izbi în ceafă amintirea unei iubiri de altădată și de neuitat totodată cu altădată!
Când eram foarte tânăr, prietenul meu, poetul Grigore Hagiu, scrisese o poezie care nu știuu dacă o fi publicat-o. În ea, adică în acea stare de spiriti, se afla o metaforă extraordinară!O reprodun din memorie: "Pe țărmul mării mergând, deodată am simțit cum o stea răsărind mă împușcă în ceafă". A spus poetul Grigore Hagiu și pentru mine: sentimentul năprasnic al aducerii aminte a unui sentiment de dragoste. Mă întreb și te întreb și pe tine: oare poezia de dragoste de femeie să fie ea aducerea aminte a unui sentiment a dragostei de o femeie? Să fie ea oare dragostea de dragoste a iubirii de altădată? Mă întreb în timp ce dragostea leneș mi se schimbă în iubire, iar iubirea, încă și mai leneș, mi se schimbă în amor. Ah, ce-am mai putut să iubesc și eu cu dragoste la viața mea!

Al tău, bătrânul Nichita