Fiecare om e vrednic de a fi numit fiul omului, își ia crucea pe umeri și urcă propria lui Golgotă. Mulți, poate cei mai mulți, ajung până la prima sau până la a doua treaptă, apoi cad fără suflare la jumătatea drumului, fără să ajungă în vârful Golgotei, adică să-și îndeplinească datoria : să fie răstigniți, să învie și să-și mântuiască sufletul. Înfricoșati, se poartă ca niște lași, neștiind că singura cale spre salvare e aceasta. Altă cale nu există.