Tată, am mușcat din pâinea noastră
cea de toate zilele
și am găsit dinți.
De aceea te întreb:
Tată, ce fel de pâine e aceasta?

Noi o mâncăm și ea
ne mănâncă zilele.
De ce în loc de grâu
macini scrâșnet de măsele?
De ce în loc de spic
culegem suferință?

Tată, legea noastră este:
“Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.
De ce ne trimiți
această pâine amară?

Tată, văd crescând la orizont
întinse lanuri de grâu
al căror rod e scrâșnet de măsele.
Și Râul roșu de corbi
iată de Casa noastră se apropie!

Îndepărtează de la noi
clipa aceasta!