Liikmete kommentaarid
Vaadatud: 10733
|
agonia eesti v3 |
Agonia.Net | Poliitika | Mission | Kontakt | Osale | ||||
|
|
| |||||
| Artikkel Ühendused Võistlus Essee Multimeedia Personals Luule Press Proosa _QUOTE | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-04 | [This text should be read in romana] | Submited by Valeria Pintea
Ce proaspata mireasma de catina, de coaja
Si de polen si seva in jur s-a risipit ; Copacul, plin de soare, isi picura-a lui vraja ; Un har divin in parcul imens s-a-nstapanit. Frunzisurile limpezi par crete, moi dantele ; Si iarba si samanta si mugurul verzui, Cu sclipete-argintate, par verzi, mici pasarele ; Nu-i primavara numai, desi nici vara nu-i ! Ce straluciri, ce poze de incantare pline ! Flori de migdal si piersic, corolele clatind, Vibreaza ca o roza roire de albine, Cu inima parfumate si guri spre noi tanjind. Nimic nu misca. Pacea-i deplina in natura! Pe la fereste, storuri de trestii odihnesc; Chiar gazele-n nisipuri, sub umbra de rasura, Au ametit de parca, sfarsite, se topesc. Nu simti nimic, nici varsta, nici doruri, nici regrete ; Esti un copil, ce cata, nestanjenit si pur, Cu bratele intinse, pe tarm sa se desfete Pe pajistea tivita de cerul de azur. Ce bun, ce lent e totul, ce liniste descinde … Si totusi, obsedante, moi griji parca respir ; Brusc, linistea aceasta tot sufletu-mi cuprinde. O, Doamne, Doamne, iata : e-aproape un delir !
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Kirjanduse, luule ja kultuuri kodu. Kirjuta ja naudi artikleid, esseesid, proosat, klassikalist luulet ja võistlusi. | |||||||||
Mistahes materjalide reprodutseerimine ilma meie nõusolekuta on rangelt keelatud.
Autoriõigus 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privaatsus- ja avaldamispoliitika