Leul stă cu gura căscată
Și așteaptă ori, să-mi bag capul,
Ori să-i dau o poezie.

Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor astea sinistre,
Cu inima de piatră,
Că le-nghit pe nerăsuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine îmi vâr capul?

Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decât să-mi vâr capul...
Mai bine o poezie.

Lumea trece și furișează câte-o scrisoare
Se uită în jur
Dacă n-a observat cineva,
Ca ucigașul când dă otrava.

Fățiș, eu stau îndelung
Și-i vâr în gură poezii,
Una după alta,
Părerile mele contra mea...

Apoi contemplu de la distanță
Puntea suspinelor
Și canalul, pe unde va trece
Inevitabila galeră.