Dar noi, văpaie strîmbă chinuită
între pereți murdari, plătiți cu ora,
atinși am fost și noi de aurora
cu fraged mir în lume risipită ?

Nici iarba foșnitoare și nici hora
de zodii clare nu ne-a fost menită.
Era un cer de tîrg, zărit prin sită...
Aleselor de zei puteam fi sora ?

Puteam. Și-am fost. Și tu veneai cu soare,
cu fulger și cu apele-n bulboane,
ca-n mitul vechi, trăit de muritoare.

Putregăit stă turnu-n foi de laur,
dar tot aud cum sună-n subterane,
acele sfinte, sumbre ploi de aur.