Arde cu lumină pală
steaua mea de pricopseală;
spumegă-n bolți
lungii ei colți,
crește fără măsură .
lacrimă cu burta la gură.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheată de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampă al păguboșilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu mașinăriile
inima mea!