Sfios unicornul s-abate la mal,
privește în larg, spre cea zare, cel val.

S-ar da înapoi cînd unda l-ajunge,
dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge.

Pe țărm unicornul, o clipă cît anul,
se-nfruntă-n poveste cu oceanul.

E apă, sau altă ființă, cu plesne,
în care se simte intrînd pîn` la glezne ?

Se-nalță de spaimă-n paragini
cînd taina se sfarmă la margini.