Socot că orice frumsețe
prilej de amăgire statornică este.
Te ispitește. Vrea-n stăpânire s-o iei.
Deși e departe de tine ca o poveste.

Orice frumsețe aduce în inimă
înțelepciune și exaltare.
Sunt noimele ei: prund și izvor.
Mai suave materii pământul nu are.

Orice frumsețe se-mbină
cu zări și imagini, cu vrăji, depărtate,
dar prinde un chip de mătase-ntre noi.
Răzbunând ce lipsește, ea face dreptate.

Orice frumsețe e ca o urmă
de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi forma, mirat. Și suferi, gândind
la cenușa pe care-o cuprinde.