Un singur om s-a născut, un singur om a murit pe pământ.
A afirma contrariul este pur și simplu statistică, este o adunare imposibilă.
Nu mai puțin imposibilă decât a aduna mirosul ploii cu visul pe care l-ai visat azi-noapte.
Acest om e Ulise, Abel, Cain, primul om care a întocmit constelațiile, omul care a înălțat cea dintâi piramidă, omul care a scris hexagramele din Cartea Schimbărilor, faurul care a săpat runele pe spada lui Hengist, arcașul hoinar Tamberskelver, Luis de Leon, librarul care l-a zămislit pe Samuel Johnson, grădinarul lui Voltaire, Darwin la prora corăbiei Beagle, un evreu în camera de gazare, iar, cu timpul, tu și eu.
Un singur om a murit la Ilion, la Metauro, la Hastings, la Austerlitz, la Trafalgar, la Gettysburg.
Un singur om a murit în spitale, în naufragii, în singurătatea apăsătoare, în alcovul lenei și al dragostei.
Un singur om a privit revărsatul zorilor.
Un singur om a simțit în cerul gurii răcoarea apei, gustul fructelor și al cărnii.
Vorbesc despre singurul, despre unul, despre cel care întotdeauna e singur.