Nebunul cetății spre turn
privește, călcînd pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!

Bang-bang! Cît de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că timpul îi este stăpîn.
Dar ornicul bate bătrîn.

Izbînzile cui n-au căzut?
Și inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus!