S-aude zbor scurt și zadarnic
de gîște peste pajiști reci.
Undeva un cîntec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu se-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vînt,
vieții nu i-am rămas dator nici un gînd,
dar i-am rămas dator viața toată.
Cu mișcări oprite ades
văd bolți prăbușite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică șatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sînt fratele obosit
al cerului de jos
și-al fumului căzut din vatră.