Liikmete kommentaarid
Vaadatud: 16222
|
agonia eesti v3 |
Agonia.Net | Poliitika | Mission | Kontakt | Osale | ||||
|
|
| |||||
| Artikkel Ühendused Võistlus Essee Multimeedia Personals Luule Press Proosa _QUOTE | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
Kontakt |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-29 | [This text should be read in romana] | Submited by Corneliu Traian Atanasiu În cumpănă cu tot ce-a fost, pe-o dîră de lumină, înaintăm prin foi, prin aur răvășit, prin brumă fină. În neștire, ici și colo, mînile ne umblă prin cupele de flori, prin cele de pe urmă. De n-ar fi fost zădărnicit de-un crud brumar, polenul ar mai fi putut să fie încă - jar. Și umbrele ni le vedem în spațiul fără prisăcar, deodată nefiresc crescute printre lemne în rariște căzînd, ca pe cadranul plin de semne al unui ornic alb solar. Albinele mai au o zi în toamnă, pe afar' și-n coșnițele împletite din nuiele, o zi mai au cînd trebuie să-nvețe anevoioasă toată arta, meșteșugul mut de a păstra-năuntru pentru ele ardoarea verii ce-a trecut. Ne sfîșie pe amîndoi un zumzet lung în aer falnic, ne doare-albastrul. La noapte-i ceasul hotărît coroanele să cadă, surd și dintr-o dată, din copaci, cutremurînd meridianele c-un jalnic mulcom foșnet.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Kirjanduse, luule ja kultuuri kodu. Kirjuta ja naudi artikleid, esseesid, proosat, klassikalist luulet ja võistlusi. | |||||||||
Mistahes materjalide reprodutseerimine ilma meie nõusolekuta on rangelt keelatud.
Autoriõigus 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privaatsus- ja avaldamispoliitika