Să mă mai duc la
Bocca del Rio,
șovăi în drum ori-
cît aș iubi-o.

Port încă-n gînduri
mierea, mirajul,
dar fără tine
rană-i peisajul.

Þara-ntre dealuri,
satul sub lună,
Bocca del Rio
nu mă adună.

Îți amintești tu
timpul și locul
prinse-ntre ziduri,
zumzetul, socul?

Îți amintești tu
verdele, stupii,
pe coperișe-n
gîngur hulubii?

Ce profeție-n
zarea iubirei
fost-a atuncea
azi amintire-i.

Basme, otrăvuri
cald-pădurețe,
roșii amurguri,
patimi, frumsețe,

din amintire
beau cu nesațiu.
Bocca del Rio,
rană în spațiu.