Bătrână veștedă și bună,
Prietenă din aspre vremi,
În cuib de cetină străbună
De când aștepți, de când mă chemi!
Veghezi la geam neostenită
Și gândurile îți dau ghes,
Andreaua-n mâna ta zbârcită
Acum întârzie ades.
Te uiți la porțile uitate,
La drumul negru, lung și greu;
Nădejdi, și griji, și doruri, toate
Îți umplu inima mereu...