el nu știa ce broască are cheia
dar era domn așa se prenumea
el deschidea și închidea de-aceea
a vrut s-o vîre și-n urechea mea

el era tare dornic să deschidă
-e cheia viselor! l-am lămurit
am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă
partea din mine care n-a murit

el nu știa deloc virtutea cheii
dar era domn avea curteni destui
-deschideți-l! strigau în jur lacheii
aceasta-i cheia nebuniei lui!

el m-a deschis și iată-mă: dovadă
a ce n-a vrut s-audă și să vadă