Prietenul meu pictorul mort
mă strigă(n-are importanță)
îi ies din gură literele gata desenate
e un băiat normal numai argint și catarame
în fine tot felul de chestii broderii și altele
stă într-un scuar în fața unei clădiri cu frontispiciu
pe frontispiciu scrie ce-i scris pe clopoțelul meu

s-ar zice că iau plasă dar nu se știe sigur
l-am salutat de șaisprezece ori și el tot dă din cap spre mine
are un tic nici nu mă vede
ține sub braț cumplita carte scrisă în limba
pe care o vorbim în gând