Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate!
Destul atenieni! Sunt numărate
Acele vise ce vor tălmăci
Lugubrul roiului de zi cu zi.

De unde v-a venit ideea proastă
Că peștera-i de vreme de năpastă?
Căci iată idolii trecând mereu
Către grădina unui dumnezeu

Ce n-a fost, nu e, nu va fi,
Ci-i doar un sâmbure de piatră gri
Uitată parcă-n colț lângă trepiede
Să-i fie de haram lui Arhimede;

Căci doar prin vis afla-vom de ce este
Lucrat un fir în amurgit de creste,
Iar adevărul, leneșul cuvânt
E dus pe unde sidefii de vânt.